A dus “plocon” la Columna lui Traian: un pumn de ţărână românească

Am plecat pe urmele lui Badea Cârţan: celebrul cioban transilvănean care a mers pe jos până la Roma ca să descopere cine sunt mama şi tatăl românilor... părinţii noştri. "Bucureştiul şi Roma ar trebui să le vadă tot românul, că, dacă nu ştie de Mamă-sa şi de Tată-său, zici de el că-i orfan", spunea Badea Cârţan. O legendă pentru unii, un om de treabă pentru alţii, un mare român ori un român celebru... aşa îl descriu oamenii de azi pe Badea Cârţan! Străzile care i-au purtat paşii au definit perfect locul său natal, Cârţişoara.

Localitate unică din peisajul sibian. Aici, timpul curge altfel. E un loc în care ziarele nu ajung decât la Poştă... şi doar ziarul Tribuna. Chioşcurile sunt mici şi par că au de toate, dar informaţia nu se regăseşte decât în sufletele localnicilor. "Aici a trăit şi s-a născut Badea Cârţan!" Tot aici am dat şi noi timpul înapoi! Am căutat poveşti şi amintiri despre Badea Cârţan. Dar mai ales am căutat oameni şi urmaşii lui Badea Cârţan.

În Cârţişoara, dacă vrei să simţi mirosul hârtiei tipărite de altădată, trebuie să ajungi la Casa Memorială Badea Cârţan. Muzeu care datează de la 1968, la ideea secretarului Primăriei de pe vremea aceea.

20 IUNIE 2009
În jurul prânzului ajungem la muzeul cu pricina. Nu ştiam la ce să ne aşteptăm... o fi vreun ghid sau nu? E plin de vizitatori? Mai vine cineva aici? Surpriza a fost că am auzit povestea vieţii lui Badea Cârţan "în versuri" de Valerica Solomon, ghidul de la Muzeul Badea Cârţan! Părea că recită cu patimă o poezie cu iz ardelenesc:

"Eu vă zic în primul rând un «bun venit», stimaţi vizitatori... În această încăpere avem expusă biblioteca lui Badea Cârţan, care s-a născut la 1849 la Cârţişoara şi a murit la 7 august 1911 la Poiana Ţapului. Făcea parte dintr-o familie cu şapte copii. De la vârsta de 6 ani a fost dus de bunicul său pe munte, acolo a învăţat să scrie şi să citească, zgâriind piatra. A trăit 62 de ani şi arăta exact ca în acest tablou: îmbrăcat ca un dac, încălţat cu opinci din şorici de porc, deseori şi peticite. Cele de iarnă aveau şi călcâi.

Desagii îi purta întotdeauna cu el, fiindcă din acei desagi «curgeau» cărţile româneşti. La şerpar avea un fluier făcut de mâinile sale. Tot ce vedeţi aici este lucrat de mâna lui. Cu aceşti desagi aducea cărţi din Ţara Românească, pe cărări ştiute doar de el prin munţi. Spunea că doar cucul îi ia vamă... Venea cu două perechi de desagi şi pe rând aducea cărţile. Câteodată lăsa o desagă în munţi şi venea numai cu una. Se odihnea şi se întorcea după cea de-a doua.

Cu greutate răspândea cartea românească în ţinuturile noastre... aici fiind ocupaţie austro-ungară, Badea Cârţan era considerat agitator şi răspânditor de cărţi interzise".

MAICA ROMA
De trei ori, Badea Cârţan a călătorit la "Maica Roma"... Prima lui călătorie la Roma este făcută pe jos... are aici trei perechi de opinci care să amintească de acea perioadă. O călătorie care a durat 42 de zile. De gerul Bobotezei, când e frigul acela cumplit, Badea Cârţan s-a încumetat să călătorească pe jos până la Roma... 42 de zile a durat această călătorie! Printre multe fotografii, muzeul păstrează şi "se mândreşte" cu un tablou dintr-a treia sa călătorie de la Roma.

În 1899, la Congresul Orientaliştilor, lui Badea Cârţan i-a revenit misiunea de a purta şi depune la Columna lui Traian coroana de lauri de bronz oferită în dar de delegaţia română. A fost invitat de onoare la acest congres, unde se aflau personalităţi din peste 40 de ţări.

"Avem şi un tablou din faţa Primăriei de la Roma înainte de această vizită extraordinară. Cât de mândru s-a simţit el, fiind dus într-o caleaşcă alături de înaltele personalităţi", spune Valerica Solomon.

"Se mai ştie despre Badea Cârţan că în 1896, pe când se afla la Roma, a fost găsit sub Columna lui Traian de un jandarm care spune autorităţilor: «Un dac a coborât de pe Columna lui Traian». Altă dată, Badea Cârţan merge la mama Roma să ducă un plocon şi ce credeţi că duce? Un pumn de ţărână din gospodăria lui, unul cu grâu şi unul cu secară pe care-i presară de jur-împrejurul Columnei lui Traian."

MOLIÈRE, ADUS ÎN DESAGI!
De-a lungul timpului, Badea Cârţan călătoreşte pe aproape toate meridianele lumii: ajunge în Franţa, la Budapesta, la Berlin, la Ierusalim. Intrând într-un magazin din Franţa, când vânzătoarea l-a rugat să-şi aleagă din magazin ce-şi doreşte, Badea Cârţan îl alege pe Molière.

"L-a adus tot în desagi, şi noi îl păstrăm astăzi aici. De pe râul Iordan, de la Ierusalim, a adus pietre şi trestie de bambus... le regăsim aici exact aşa cum le-a adus el în 1899", continuă povestea Valerica Solomon.

"Din păcate, aici, la muzeu, au mai rămas puţine exemplare dintre toate cărţile aduse de Badea Cârţan. Aducea cărţi de istorie, religie, aritmetică, citire, medicină umană şi veterinară şi chiar câteva cărţi cu dedicaţie pe care cu greutate le răspândea în ţinutul Făgăraşului. 76.000 de exemplare dintre cărţile aduse de el au fost arse la o fabrică de cărămidă de la Braşov. Fiind bătut de jandarmi, Badea Cârţan pleacă şi se plânge împăratului Austriei, acesta îi promite că o să-i facă dreptate, dar totul rămâne la nivelul vorbelor."

HARTA NOASTRĂ, CIOPÂRŢITĂ!
Printre multe cărţi şi fotografii, un interviu al lui Badea Cârţan după prima sa călătorie la Roma, tablouri cu memorandiştii, cei care au luptat pentru Unire, pe care Badea Cârţan îi vizita în închisoare... Şi deodată privirile noastre se aţintesc către o hartă... să fi fost România chiar aşa mică? Nu întrebăm deocamdată nimic, dar ghidul ne observă privirea surprinsă... Nici în cărţile de istorie parcă România nu a fost vreodată aşa!

"Avem aici harta României, fără Transilvania, fără Basarabia, fără Bucovina, ciopârţită aproape de tot în acele timpuri. În 1896 aşa arăta harta noastră.

MULŢUMESC, DOAMNE, CĂ AM AJUNS LA CUIBUL MEU!
Ieşim din muzeu şi mergem şi în căsuţa... marelui Cârţan. Parcă era construită pentru un pui de om. Nu ne-am fi imaginat că impozantul ardelean ar fi locuit vreodată aici. Dar în câteva momente vine şi explicaţia ghidului:

"Aveţi grijă la cap să nu vă loviţi, pentru că uşile sunt foarte joase, dar nu pentru că oamenii erau scunzi, ci pentru că înainte de a intra în casă se făcea o plecăciune. Aşa se intra în casa lui Badea Cârţan, închinându-se în faţa ei! Chiar şi părintele meu îmi spunea că înainte de a intra în casă se închina şi zicea: «Mulţumescu-ţi, Doamne, că am ajuns la cuibul meu!». Aşa se zicea la case: cuib. Se făcea deci această plecăciune... aşa că vă rog să poftiţi!

La rândul nostru ne închinăm şi intrăm în casă. Am respectat regula şi am adus un surâs pe chipul celei care ne-a povestit cu atâta suflet despre Badea Cârţan: "Acoperişul s-a refăcut cu stuf, şura s-a refăcut în întregime, dar exact după modelul iniţial. Grinzile sunt închegate în coadă de rândunică. În spatele casei erau ţinute oile cu mieluţ, iar în şură erau ţinute uneltele agricole.

LADA DE ZESTRE
Un cuptor impresionant în care se cocea pâinea, cuşma lui Badea Cârţan, ceaunul în care se fierbea mămăliga, cântarul, balanţa, pietre şlefuite, putinei de bătut untul, fântâna din curte, o curcubetă, furci, fuioare, iată câteva dintre elementele care construiesc casa lui Badea Cârţan. În această căsuţă se afuma pastrama, se prepara untul, se afumau slănina şi cârnaţul. O furcă din lemn, foarte rară, acum nu mai există...

La cuier sunt oale, vasele, blidul din care mânca Badea Cârţan, un pat cu paie şi cu perne, o tăbliţă (caietul elevului) pe care se scria pe o parte la română, iar pe cealaltă la matematică. Blide vechi şi foarte vechi, un ceas primit de Badea Cârţan din călătoriile făcute. Costumul de iarnă al lui Badea Cârţan e foarte vechi: cioarecii, opincile, pieptarul. O sobă foarte veche, cămara, pivniţa, pământ pe jos şi grinzi pe sus... o adevărată ladă de zestre.

LA MORMÂNTUL LUI BADEA CÂRŢAN
Bătrânul nostru ardelean rătăceşte pe cărări de munte, într-o ceaţă deasă, aducând cartea românească şi se îmbolnăveşte. Este dus şi îngrijit la Poiana Ţapului de un fost ministru al Romei (Lahovary). La 1911, când încă ne aflam sub ocupaţie austro-ungară, el cere să fie îngropat pe pământ liber românesc şi este înmormântat la Sinaia.

Am ajuns în cimitirul cu pricina într-o sâmbătă pe la prânz, când nu era aproape nimeni pe-acolo. Unde să găsim mormântul lu' Badea Cârţan, printr-o mare de cruci? Dar pesemne că spiritul lui a vrut să-i găsim rapid locul unde odihneşte... Un mormânt deloc impozant, dar îngrijit, cu flori proaspete şi foarte curat. Puţin mai jos, trei bărbaţi meşteresc o piatră funerară şi o cruce.

Îi întrebăm cine are grijă de mormântul lui Badea Cârţan, ştiind că puţinii săi descendenţi sunt la Cârţişoara. "Noi, cine altcineva? Mai vin de prin satul lui, pentru parastas, din partea Primăriei, dar noi nu putem interveni decât la curăţenie, pentru că-i obiect de patrimoniu...".

"Avem aici două tablouri care ilustrează mormântul lui de la Cimitirul Sinaia pe care scrie: Badea Cârţan doarme visând întregirea neamului său! S-a înrolat ca voluntar în războiul de independenţă, dar a murit sărac, pe cheltuiala localnicilor, fiindcă a donat întreaga sa avere - adică 800 de oi! - Armatei Române", mai spune Valerica Solomon.

DORINŢĂ
Oamenii vin din ce în ce mai rar la Cârţişoara. Mai circulă legende despre Badea Cârţan, dar nu multă lume mai ştie despre el. A fost scos din cartea de istorie pentru a lăsa loc "marilor vedete". La şcoală nu se mai învaţă despre Badea Cârţan. Doar cei mai mici, elevii din clasa a patra, mai studiază despre el:

"Să ştiţi că le-am dus dorul vizitatorilor, aş vrea să strig tare ca să răsune în toată România noastră cine a fost Badea Cârţan şi să vină tot românul să ştie despre el, pentru că a fost singurul român care a mers pe jos până la Roma pentru ţara noastră. Mai vin copii aduşi de profesorii lor, adevăraţii dascăli, şi nu vă pot spune ce bucurie am în suflet când vin aici", mărturiseşte Valerica Solomon.

"Le şi spun: Nota 10, domnilor profesori, că veniţi aici ca să vadă şi cei mici cine a fost Badea Cârţan. Vin aici pe Transfăgărăşan atâţia oameni şi vă spun sincer că aş pune cuie peste tot măcar atât să ştiu că o pană de cauciuc i-a făcut să poposească la poarta lui Badea Cârţan. Îi duc la bar, la discoteci, dar aici nu îi aduc, pentru că ei se plictisesc pe motivul că e o casă veche. Avem fel de fel de vedete în manualul de istorie, dar pe Badea Cârţan, nu!!!
Localnicii, cei de la şcoala noastră şi chiar cei mici de la grădiniţă ne vizitează. De Ziua Eroilor, la noi se face o serbare în curtea Muzeului. Şi de Înălţare la fel. Copiii au un program artistic extraordinar, vine Primăria, vin părinţii... şi tradiţia merge mai departe. În fiecare an, împreună cu Primăria şi cu elevii mergem îmbrăcaţi în costum naţional şi facem un parastas la mormântul lui Badea Cârţan.

Ne întâlnim cu cei de la Primăria din Sinaia care ne-au primit de fiecare dată cu mare căldură. Ultima oară am fost la Casa lui George Enescu şi urmează să mergem la Peleş şi la Pelişor. Am spus la toţi bucureştenii că s-a scos Badea Cârţan din manualele de istorie şi sunt supăraţi pe ei din această pricină, că nu au făcut nimic! Eu cred că merita să se înveţe despre el în manualul de istorie.

Şi nu cei mici, ci cei mari trebuie să ştie despre el. Mulţi vin şi-mi spun că au auzit de Badea Cârţan, dar că nu ştiau că este din Cârţişoara. Poftesc tot românul să păşească pragul casei lui Badea Cârţan. Lucrez de mulţi ani aici, parcă fuge pensia de mine... dar vin cu atâta drag aici. Toate obiectele parcă îmi sunt întipărite în suflet şi în minte", încheie Valerica Solomon.

CARAGIALE PE PÂINE!
Badea Cârţan nu a fost căsătorit şi nu a avut urmaşi direcţi, dar din partea surorilor, fraţilor are urmaşi, mai aflăm de la ghidul muzeului. Ne luăm la revedere şi mergem spre urmaşi... dar urmaşul nu-i acasă! Se spune că Florian Cârţan este un nepot al celebrului Badea Cârţan! Vorbim cu o zi înainte la telefon cu domnul în cauză şi ne spune că ne aşteaptă a doua zi la ora două după-amiază. Adică ora doi, cum îi vorba pe-aci. Dar nu trecute fix! Zis şi făcut. Ne bucurăm... numai că a doua zi nu-l mai găsim. Are telefonul închis, în curte batem în toate geamurile, strigăm "Bună ziua" şi nimic, nimic...

"După lupte seculare care au durat mai bine de 30 de ani", ne primeşte soţia, care ne relatează după cum urmează: "Mi-a spus soţul că, dacă veniţi, să vă spun că el a plecat la Braşov pentru o treabă urgentă..!". Pe principiul: "Domnul e acasă, dar mi-a zis să spun, dacă l-o căuta cineva, că-i plecat!"...

CE SE MAI ŞTIE ASTĂZI DESPRE BADEA CÂRŢAN?
Duminică, în jurul prânzului mergem la biserica din Cârţişoara... o adevărată sărbătoare a comunităţii. Toată lumea este îmbrăcată în straie de sărbătoare. Familia întreagă de la Cârţişoara este aici: copii, părinţi, bunici. Slujba e în toi, dar curtea bisericii este plină de oameni... pornim să vedem cine ce ştie despre Badea Cârţan. În aşteptarea părinţilor, copiii par că nu mai au răbdare.

Se uită la noi, sunt atraşi de aparatele mari şi multe ale fotoreporterului nostru şi zâmbesc timid la cameră... Un grup de trei fete: cea mai mică este în clasa a patra, iar celelalte una într-a şaptea, alta în clasa a opta. Elevele mai mari nu ştiu de Badea Cârţan, pentru că nu au învăţat la şcoală. Doar au auzit de la părinţi şi de la bătrânii satului de el.

Cea mai mică se prezintă şi vrea să ne spună ceva despre marele român! "Numele meu este Loredana şi sunt în clasa a patra. Am 11 ani, sunt din satul Cârţişoara şi m-am născut în anul 1998. Eu ştiu despre Badea Cârţan că a fost un mare român. Am învăţat la şcoală, scrie foarte mult despre el... dar acum nu ştiu să spun prea multe..."

Ne îndepărtăm de grupul fetelor şi, la un moment dat, o voce ne strigă: "Auziţi, fetilor? Să ştiţi că eu ştiu şi în ce an s-a născut şi în ce an a murit Badea Cârţan! Şi mai ştiu că este înmormântat la Sinaia". Mergem mai departe: o altă fată... ne spune că are 24 de ani şi că nu ştie cine a fost Badea Cârţan. Motivul? Foarte simplu! Ea nu este din Cârţişoara, şi şcoala a făcut-o la Victoria! De aceea nu ştie ea cine e Badea Cârţan!

AVEM PREA MULTE GREUTĂŢI CA SĂ MAI VORBIM DESPRE ISTORIE
Pe banca din curtea bisericii stau trei oameni care par că aşteaptă o bucată de pâine. Sunt săraci şi din familii cu prea mulţi copii. Abia se ajung de azi pe mâine. Mergem totuşi la un bătrânel să vedem dacă ştie ceva despre Badea al nostru. Răspunsul este demn: eu înţeleg ce vreţi dumneavoastră de la mine, însă am prea multe greutăţi ca să mai vorbesc despre istorie!

Un alt grup de bătrâni... ce să ştim despre Badea Cârţan: a fost un om de treabă! A călătorit în cioareci, în hainele naţionale până la Roma ca să aducă carte românească în Ţinutul Făgăraşului! Ştim despre el din bătrâni! Celălalt ne mărturiseşte: "Eu nu pot să vă spun decât că sunt de pe Rahova"!

Se gată Liturghia şi vrem să aflăm ceva despre Badea de la preot. "Eu nu-s fiul satului, aşa că nu-s cel mai în măsură să vorbesc despre acest subiect!" Ultima haltă, la cârciumă. Unde merg bărbaţii după slujba de duminică decât acolo? Un bărbat mai în vârstă abia a ajuns. Sigur ştie câte ceva despre "subiectul" nostru.

"Eu sunt venetic. Sunt însurat cu o femeie de prin partea locului, aşa că nu ştiu să vă spun de cine mă întrebaţi..."

În mijlocul Ţării Oltului
Cârţişoara este o comună din judeţul Sibiu, situată în mijlocul Ţării Oltului, la poalele munţilor. Până în 1968, comuna a fost compusă din două sate surori, Streza şi Oprea Cârţişoara. Aşezarea de pe malul drept al râului Bâlea se numea Streza, iar cea de pe malul stâng Oprea. În urma noii reorganizări teritorial-administrative, ambele s-au contopit sub numele de Cârţişoara.

În unele acte din prima parte a secolului al XIII-lea se aminteşte de două aşezări cu numele Cârţa, ambele locuite de romani. Este vorba despre comuna Cârţa, situată pe malul stâng al râului Olt, şi de Cârţişoara. Data întemeierii acestui sat românesc medieval timpuriu nu este cunoscută. Prima atestare documentară a aşezării este din 1223.
Documentul emis în acest an de regele maghiar Andrei al II-lea se referă la evenimente petrecute între anii 1205-1206, respectiv la retragerea teritoriului satului de sub autoritatea juridică a locuitorilor săi. Documentar, comuna este atestată din secolul al XIII-lea.

Badea Cârţan a cutreierat lumea cu desaga pe umăr
Gheorghe Cârţan, o mare personalitate a timpului său, cărturar şi patriot român, a cutreierat cu desaga pe umăr cancelariile europene, Budapesta, Berlin, Paris. A fost de trei ori la Roma pe jos spre a vedea Columna lui Traian şi alte mărturii despre originea latină a poporului nostru. Prima sa călătorie la Roma a făcut-o pe jos, în 42 de zile.

Aici, la "mama" Roma, un jandarm l-a descoperit într-o dimineaţă pe Badea Cârţan lângă Columna lui Traian, exclamând "A coborât un dac de pe Columnă". A adunat, fără bani de la autorităţi sau particulari, cantităţi enorme de cărţi şi publicaţii româneşti pe care le trecea, adeseori cu riscul de a fi închis, în Transilvania. Tot astfel a adunat cărţi valoroase de peste tot pe unde a umblat.

A contribuit la adâncirea conştiinţei naţionale a românilor ardeleni, a ridicat cunoştinţele dascălilor din ţara sa şi a dat speranţe pentru ridicarea viitoare a neamului său. A murit la 62 de ani şi a fost înmormântat cu cinste la Sinaia de membrii Ligii Culturale la 7 august 1911.

Păstrăvi, curcubeu şi fontanel
Pe locul cunoscut cu numele "Glăjărie", la sud de comună, a existat o sticlărie, ale cărei ruine se mai puteau observa până nu demult. Glăjăria a fost înfiinţată în 1718, iar în 1781 se lucra la clădirea noii hute şi un an mai târziu au fost ridicate casele muncitorilor. La 1884, sticlăria a ars definitiv. Tot la sud de sat a existat o moară de hârtie, arsă în 1864.

În tot cursul secolului al XIX-lea, comuna se afla într-o susţinută dezvoltare, mai ales după desfiinţarea iobăgiei, 1848, pentru ca perioada interbelică să găsească localitatea înfloritoare economic şi cultural. Până la apariţia industriei moderne, ocupaţiile tradiţionale au fost legate de exploatarea lemnului, creşterea animalelor, meşteşuguri cum ar fi prelucrarea textilelor, ceramica, fabricarea lumânărilor; o pondere mai mică a avut-o iniţial agricultura, până la apariţia cartofului în Transilvania.

Astăzi, românul vine cel mai des la Păstrăvărie, că de Badea Cârţan nu mai are nimeni răbdare... Păstrăvăria, situată la 8 km de comună cu acces pe o ramificaţie desprinsă din drumul spre Bâlea. Staţiunea cultivă varietăţi de păstrăv curcubeu şi fontanel, pentru reproducere şi consum. Peştii se pot achiziţiona direct de la păstrăvărie, unde vă stă la dispoziţie un personal calificat.

În tinereţe, din dragostea de ţară a trecut munţii cu tot cu oi
Gheorghe Cârţan s-a născut în frământatul an 1849 al prefacerilor sociale, în casa unor ţărani săraci, foşti iobagi pe moşia contelui Teleki, la Cârţişoara. De mic a fost obligat să muncească pentru a-şi câştiga bucata de pâine. De când se topea zăpada şi până cădea alta se ducea cu animalele la păşune. Din această cauză nu a putut urma nici o clasă primară.

Când a mai crescut un pic, mergea cu oile în păşunea alpină şi acolo, de la ciobanii mai în vârstă, a aflat pentru prima dată că dincolo de crestele munţilor se află tot români, fraţi de-ai noştri, de aceiaşi limbă şi lege şi că acolo se află unele locuri unde oile pot păşuna şi pe timp de iarnă. În anul 1867, la vârsta de 18 ani, în tovărăşia lui Ion Cotigă, a trecut munţii în Ţara Românească împreună cu oile lor. Ion Cotigă, fiu de subprefect, absolvent de liceu şi de doi ani de universitate, a fost primul dascăl al lui Badea Cârţan.

În tovărăşia lui, timp de 10 ani, a învăţat să scrie şi să citească. Dragostea de carte, de istorie creştea necontenit împreună cu dragostea de ţară, dragoste care s-a transformat în fapte de dăruire totală pentru ţara şi neamul său aflat sub stăpânire străină.



"Din când în când, la Muzeul nostru mai vin copii aduşi de adevăraţii dascăli şi nu vă pot spune ce bucurie am în suflet când vin aici. Le şi spun: Nota 10, domnilor profesori, că veniţi aici ca să vadă şi cei mici cine a fost Badea Cârţan. Vin aici pe Transfăgărăşan atâţia oameni şi vă spun sincer că aş pune cuie peste tot măcar atât să ştiu că o pană de cauciuc i-a făcut să poposească la poarta lui Badea Cârţan"
Valerica Solomon, ghid muzeu
http://www.jurnalul.ro/stire-redescoperirea-romaniei/a-dus-plocon-la-columna-lui-traian-un-pumn-de-tarana-romaneasca-512309.html