luni, 30 martie 2009

Procesul de romanizare în Dacia


(Constantin C. Giurescu, Dinu C. Giurescu, "Istoria românilor din cele mai vechi timpuri si până astăzi", 1975, editura Albatros , pag. 127)

Dacia a rămas sub stăpânirea romană ceva mai puţin de 170 de ani (106-275 e.n.), deci timp de vreo cinci generaţii. Totuşi, efectele au fost decisive: în urma aceste stăpâniri s-a născut poporul român. În alte ţări în care legiunile au stat de două ori mai mult, ca, de pildă, Panonia şi Britania, nu constatăm acelaşi lucru. În acestea din urmă, după retragerea administraţiei romane, locuitorii, vorbind limba latină, nu s-au putut menţine, cu atât mai puţin impune: ei au dispărut, treptat în mijlocul noilor ocupanţi. În Dacia, dimpotrivă, populaţia romanică s-a păstrat, mai mult chiar, a fost în stare să absoarbă ea pe năvălitorii ce s-au aşezat în ţinuturile din stânga Dunării.
Cum se explică această extraordinară putere a romanismului dacic? Cum s-a putut ca, într-un interval aşa de scurt să prindă el rădăcini atât de puternice? Răspunsul, după părerea noastră, nu poate fi decât unul singur: romanismul a biruit în Dacia fiindcă el reprezenta o civilizaţie superioară, o creaţie materială şi de cultură care sintetiza o întreagă evoluţie multiseculară şi ca atare a câştigat pe autohtoni. Aceştia, treptat convinşi şi atraşi de avantajele vieţii romane, au învăţat limba cuceritorilor, şi-au însuşit numele lor şi s-au romanizat. Dacă romanii nu izbuteau să câştige pentru civilizaţia şi cultura lor pe daci, s-ar fi întâmplat la noi ceea ce s-a întâmplat în Panonia şi în Britania: dispărea treptat romanismul. Fiindcă numai cu funcţionari şi cu oameni veniţi din altă parte nu poţi imprima unui ţinut un nou aspect, o nouă viaţă. Trebuie să ai neapărat şi concursul băştinaşilor, care să se simtă atraşi spre această nouă viaţă. Să urmărim aşadar cum s-a petrecut procesul de romanizare a dacilor.
El a început cu oraşele. Se ştie că, în general, populaţia oraşelor e mai puţin conservatoare decât aceea a satelor. Apoi în oraşe, romanii alcătuiau, aproape peste tot, majoritatea. Viaţa confortabilă orăşenească, având atâtea elemente de strălucire, de lux, de distracţie, a impresionat cu siguranţă pe dacii care locuiau în ele. În relaţiile cu administraţia, cu armata, cu coloniştii, ei au început a deprinde latineşte. Negustorii şi meşteşugarii daci, mai ales, erau profesional obligaţi s-o facă. Altfel, n-ar fi putut să-şi continue afacerile. Aceia dintre autohtoni care voiau să ajungă a juca un rol în administraţie în conducerea oraşului de pildă, de asemenea trebuiau să înveţe latineşte. Să mai adăugăm şi moda, spiritul de imitaţie, care, în toate vremurile şi la toate popoarele, a găsit adepţi. Pentru unii dintre autohtoni a vorbi latineşte a început a fi, de la o vreme, şi un semn de distincţie, aşa încât, ţinând seamă de toate aceste elemente, nu-i de mirare că în centrele urbane procesul de romanizare s-a produs mai repede.
Mai încet a mers lucrul la sate. Aci dacii formau, mai ales în primele timpuri după cucerire, imensa majoritate a poporului. Cu vremea, însă, au început să se aşeze şi romanii în sate. Venea câte un colonist, îşi făcea o aşezare sau o villa, cum se spunea atunci, împrejurul ei se ridicau cu vremea alte aşezări, ale copiilor, ale muncitorilor, până ce villa ajungea un adevărat vicus sau pagus, adică un sat care purta, de cele mai multe ori, numele întemeitorului. Întâlnim o sumă de sate de acestea în Dobrogea. Astfel era satul lui Clement sau al lui Clemenţian (vicus Clementinus) la Caramuratul de astăzi; satul lui Casius (vicus Casianus) la Şermet; satul lui Verobrittus (vicus Verobrittianus) la Sarai, lângă Hârşova. În ţinutul cetăţii Histria, era satul lui Celer (vicus Celeris), al lui Quintio (vicus Quintionis) şi al lui Secundinus (vicus Secundini). Lângă Tomis se pomeneşte satul lui Narcisus (vicus Narcisianus). Tot aşa s-a îmtâplat şi în Dacia. Muncitorii daci care lucrau pe moşiile acestor colonişti cu atât mai mult cei care le luau în arendă, au început a deprinde latineşte. Le folosea şi pentru a se înţelege cu autorităţile, cu perceptorii, cu funcţionarii administrativi, cu toţi cei carei reprezentau statul.
În romanizarea satelor, au avut un rol important veteranii, atât cei de origine romană sau romanizaţi, cât şi cei proveniţi din băştinaşi. Cum serviciul militar dura mult - 25 de ani - o bună parte dintre legionari erau căsătoriţi; soţiile şi copii aveau de altfel voie să locuiască în imediata apropriere a taberei sau castrului, în aşa-zisele canabe. Legiunile şi diferitele corpuri de trupă auxiliare stând însă permanent în Dacia, este evident că multe dintre soţiile soldaţilor vor fi fost autohtone, dace. La eliberare, legionarul, numit acum veteranus, căpăta - dacă nu avusese de mai înainte - dreptul de cetăţenie pentru el şi întreaga lui familie, precum şi o bucată de pământ spre a o cultiva. Copii veteranilor şi ai dacelor deveneau aşadar cetăţeni romani şi vorbeau latineşte; cei mai mulţi vor fi ştiut şi limba dacă, limba mamei. Copii copiilor însă, aşadar nepoţii veteranilor, erau de obicei deplin romanizaţi. În două, cel mult trei generaţii, urmaşii acestor căsătorii mixte, între veteranii romani şi femeile dace, uitau limba băştinaşilor.
În ce priveşte pe veteranii de origine dacă, şi aici a avut loc un proces de romanizare. După ce stătuseră 25 de ani sub arme, după ce văzuseră întinderea şi puterea imperiului, de la Tigru şi Eufrat, unde făcea de pază acum o "vexillatio Dacorum Parthica", până în Britania, unde îşi avea reşedinţa o altă trupă de daci, după ce deprinseseră, în timpul lungului serviciu militar, limba romanilor, şi avuseră prilejul să cunoască măcar civilizaţia dacă nu şi cultura acestora, după ce deveneau, la eliberarea "onestă" din armată, cetăţeni deplini, cu toate drepturile şi cu pământ, era firesc să se simtă legaţi de această nouă situaţie şi să caute a atrage spre ea şi pe alţii. Dacii care au servit în armata romană au fost şi ei întocmai ca şi ceilalţi veterani, elemente active de romanizare.
Numărul veteranilor aşezaţi în Dacia trebuie să fi fost considerabil, de vreme ce, în limba română, noţiunea de om în vârstă, cu ani mulţi, este exprimată tocmai de acest cuvânt. Fiindcă bătrân nu e altceva decât veteranus, modificat după regulile limbii noastre. În alte limbi romanice, în franţuzeşte, de pildă, sau în italieneşte, se întrebuinţează pentru a exprima noţiunea de bătrân, cuvinte care derivă din corespunzătorii latini vetus (vieux, vecchio) sau senex. Numai la noi a biruit acest termen militar veteranus, ceea ce dovedeşte frecvenţa cuvântului, deci şi a celor care se numeau astfel, în Dacia. De altfel, această frecvenţă a veteranilor nu trebuie să mire, deoarece procesul aşezării lor în Dacia a durat vreme îndelungată, şi anume tot atât cât au stat trupele romane aici. Nu e vorba deci de o singură împroprietărire a veteranilor din vremea lui Traian, ci de o serie continuă de asemenea împroprietăriri, ale tuturor veteranilor de după 106, care au vrut să se aşeze în Dacia. Aşadar elementul militar sporea mereu.
Şi orăşenii trebuie să fi fost mulţi, de vreme ce un cuvânt reprezentativ de al lor, pavimentum, care înseamnă pavaj, podea, a ajuns să fie întrebuinţat pentru a exprima o noţiune tocmai caracteristic rurală, pământul. Evident şi orăşenii şi sătenii din Dacia au cunoscut şi cuvântul aşa de obişnuit, terra. De ce însă în timp ce în celelalte limbi romanice, solul e designat prin termeni ce provin din acest cuvânt, la noi s-a impus termenul orăşenesc de pavimentum, terra rămânând cu înţelesul derivat de ţară? Explicaţia credem a fi următoarea: Ca să ajungă a birui, pentru exprimarea unei noţiuni fundamentale şi de întrebuinţare permanentă, termenul - impropriu de fapt - pavimentum, a trebuit să fie întrebuinţat de un număr considerabil de la care să-l fi luat ruralii. Acesta a fost cazul însă atunci când oraşele Daciei, fiind ameninţate de năvălitori, care le vizau în primul rând, populaţia lor s-a retras prin locuri mai ferite, prin satele şi pădurile vecine. Chiar dacă însă generalizarea acestui cuvânt şi formarea înţelesului său actual se va fi petrecut în alte condiţiuni, nu e mai puţin adevărat că el constituie un indiciu al însemnătăţii pe care a avut-o în romanismul dacic elementul orăşenesc. Un alt indiciu în acest sens este cuvântul cetate, din latinul civitas. Pentru a numi un loc sau o aşezare întărită, strămoşii noştri nu s-au folosit aşadar de un termen militar cum ar fi fost arx sau castellum, ci au recurs chiar la cuvântul care designa aşezarea urbană, oraşul. Alegere explicabilă dacă ne gândim la epoca mai târzie a apărării militare romane, când împotrivirea la atacul barbarilor se făcea mai ales din dosul zidurilor oraşelor fortificate. Un exemplu ni-l oferă chiar colonia Romula, din Oltenia, care mulţumeşte împăratului Filip şi fiului său fiindcă au întărit-o printr-un zid circular.
Asupra teritoriului dintre Carpaţi, Olt şi Dunăre (viitoarea Muntenie), ca şi asupra sudului şi vestului Moldovei, influenţa Romană s-a exercitat încă înainte de expediţiile lui Traian, dovadă numeroasele tezaure monetare, romane, unele dintre ele cuprinzând chiar emisiuni republicane. Această difuzare a monedei romane are drept urmare încetarea baterii monedelor dacice proprii, care au fost astfel înlocuite ân schimburile curente de mărfuri. Faptul este semnificativ şi arată cuprinderea teritoriilor dacice, atât cele intracarpatice cât şi cele din Muntenia şi Moldova, în aria de iradiere a civilizaţiei latine, înainte de războaiele lui Traian. După cucerire, procesul de romanizare are loc şi aci, aceste teritorii fiind străbătute de drumuri romane şi păzite de castre romane. Aici, în câmpia munteană, şi anume în ţinutul păduros dintre cele două stepe - Bărăganul şi Burnasul - au găsit slavii o numeroasă populaţie romanică şi de aceea au zis acestui ţinut Vlaşca, adică ţara vlahilor, şi Vlăsia, care are acelaşi înţeles.
Procesul de romanizare al Daciei a fost rapid. El se observă în înseşi numele localnicilor, care în câteva generaţii ajung curat romane. Iată câteva exeple caracteristice: cu prilejul unei năvăliri a costobocilor, este ucis dacul Dazius Comozoi (adică al lui Comozous) din Tropaeum Traiani. Copii lui îi pun o inscripţie funerară din care putem urmări procesul de romanizare a numelor. Aşadar pe tatăl celui ucis îl chema Comozous: nume dac; fiul său poartă de asemenea un nume dac: Daizus. Copii acestora din urmă însă, deci nepoţii lui Comozous, se numesc Justus şi Valens, ca cei mai autentici romani. Al doilea exeplu îl avem tot din cetatea Tropaeum: o inscripţie latină pomeneşte o altă familie de daci, şi anume iarăşi trei generaţii; bunicul se numeşte Mucaporus, tatăl se numeşte Scoris şi are ca soţie pe Aurelia Eftepir, copiii, adică nepoţii lui Mucaporus, poartă numele curat romane de Aurelius, Sabina, Valens şi Sabinianus. Dacă bunicul şi tatăl îşi păstrează numele dacice, mama copiilor are prenumele roman, Aurelia, iar copii poartă cu toţii nume romane. Procesul de romanizare apare şi aci evident. S-a petrecut în Dacia romană un fenomen similar aceluia care va avea loc mai târziu în Principatele Române: în curs de câteva generaţii, elementele străine vor fi asimilate de masa românească. Andronic Cantacuzino, contemporan cu Mihai Viteazul, era grec. Fiul lui, Constantin Cantacuzino, ia ca soţie pe fiica lui Radu Şerban, fostul domn, şi ajunge fruntaşul boierimii muntene. Copiii lui Constantin, aşadar nepoţii lui Andronic, sânt membrii cei mai imporanţi ai partidei naţionale româneşti; unul dintre ei Şerban, ajunge domn al Munteniei; un altul scrie o cronică a românilor, în sensul cel mai larg al noţiunii de român. Asimilarea Cantacuzinilor era deplină; ea se făcuse în curs de două generaţii. În Dacia romană asimilarea a fost tot aşa de rapidă şi completă: se poate afirma ca pe la jumătatea secolului al III-lea, deci înainte de retragerea legiunilor, Dacia era o ţară deplin romanizată. Atât în oraşe, cât şi în state, se vorbea acum latineşte: bineînţeles, nu latina literară, aceea a lui Tacit, Horaţiu şi Pliniu, ci latina populară, aşa cum o vorbea poporul, cu o gramatică aproximativă şi cum o scria el, nerespectând întodeauna terminaţiile şi ortografia.

29 de comentarii:

  1. istorie neadevarata :)
    nu ti se pare ciudat ca numai la noi "asimilarea" asta a durat atat de putin? la restul cum de nu a avut nici un efect? sau foarte mic? si cum iti explici neasimilarea românilor din Transilvania chiar daca au stat aproape 1 mileniu sub dominatii straine? nu prea ne-au asimilat romanii ca nu aveau ce sa asimileze ... dacii vb latina inca de prin secolul 8 i.Hr. deci cand s-a format Roma ... Cerceteaza mai mult :) Traiasca România Mare :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Până acum, eu personal, nu am găsit vreo dovadă care să arate că poporul Român este pur Dacic, ca să nu mai vorbim de amestecul de populaţie ulterior. Să nu vă închipuiţi că acest amestec de populaţie ar fi unic în Europa, din contră, mai toate popoarele (dacă nu chiar toate!) sunt formate printr-un amestec de populaţii. Desigur, elementul autohton, Tracic, a fost majoritar. Dar nici să pretindem că Tracii nu au fost Romanizaţi!

    Dacă dumneavoastră credeţi că toţi marii istorici ai României s-au înşelat sunteţi liber. Dar una e ce credeţi dumneavoastră şi una e ce s-a întâmplat de fapt în istorie!

    RăspundețiȘtergere
  3. ATENŢIE: Nu contest faptul că Tracii sunt strămoşii noştri. Noi, românii suntem descendenţii primari ai lor. Dar poporul Român este rezultatul simbiozei dintre cultura tracă şi cea romană. Am moştenit câte ceva şi de la Traci şi de la Romani!

    Numai Bine!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Dacă pretindeți că dacii au fost romanizați puneți aici o mostră de limbă latină dunăreană, din aceea de acre pretindeți că au învățat dacii. Aveți doar texte scrise in latina clasică, unele cu greșeli, dar text de latină vulgară nu aveți, deci pe ce susțineți că dacii s-au romaniyat?Pe faptul că multe cuvinte rominesti seamana cu cele latinesti din latina clasica. Și ce dacă seamănă? Tota așa semănau și înainte de Burebista!
      Dacă Dv credeți că toți marii istorici nu s-au înșelat cîncd au scris că dacii s-au romanizat, sînteți liber să credeți, dar nu ați văzut nicio probă pt romanizare, doar povești.
      Ce simbioză? Arătați ce au de la cultura romană țăranii noștri: dansuri, muzică, port și ce mai vreți. Eu nu am văyut absolut nimic, dar poate nu știu să observ. Arătați ceva concret; nu mai scrieți vorbe goale.

      Ștergere
  4. stiti cum s-au stabilit cuvintele de origine daca ramase in limba noastra? nu prin cercetari prea mari ... pur si simplu au fost alese din faptul ca ele nu apartineau niciunei alte limbi, deci au fost considerate cuvinte de provenienta daca. si cum va explicati existenta atator de putine cuvinte de provenienta daca in limba română? sau de ce limba romana este cea mai apropiata de limba latina, ci nu italiana? ca doar acolo a fost miezul Romei nu? prin simplul fapt ca dacii vorbeau de fapt limba latina! o limba latina populara ... Si doar stiti ca mamele se ocupau de educatia copiilor in acele vremuri, iar cum puteau sa isi invete femeile dace, copiii, limba latina? era destul de greu ... si stiti cum e cu limba materna, nu paterna...
    in afara de asta mai este si faptul ca mai sunt si alte teritorii, foste provincii romane unde nu prea a ramas limba latina nu? la noi cum de a ramas? si inca cel mai consistent? si asta intr+o mare de slavi nu? pentru ca are radacini mai vechi decat ale altora ...
    Referitor la cultura romana in cea română ... cum a intrat cultura romana asa cand la inceputurile noastre tot ciobani am fost ... zic si eu ...
    Cum spuneati si dumneavoastra, suntem descendenti primari ai tracilor dar vorbim o limba latina ...
    si stiti ca cel mai vechi document românesc si care arata plaiurile noastre este diploma cavalerilor ioaniti(parca) ... asta oficial ... pentru ca neoficial, chiar daca s-au facut demersuri la academie, dar tot degeaba, este o carte de la prima scoala românească din Brasov de prin secolul 11-12, scrisa cu alfabet chirilic dar in limba română. si din cate am vazut cartile de acolo sunt destul de voluminoase. Oricum ... fiecare are opinia lui ... eu nu incerc sa o impun, ci doar mi-o exprim ...
    Referitor la marii istorici pot sa spun ca si eu ii apreciez in mod deosebit, si ca nu pun la indoiala cuvantul lor insa chiar si ei intre ei se contrazic pe anumite chestiuni ... deci nu poti fi totdeauna sigur 100% de scrierile lor ... Iar parerea asta pe care mi-am exprimat-o referitoare la origini nu este sustinuta numai de mine, ci si de profesori universitari din diferite colturi ale tarii sau de anumite carti (una dintre ele este Granita de Vest parca).
    Numai bine si felicitari pentru defortul epus in folosul istoriei si al realitatii chiar daca uneori poate fi pusa la indoiala :)

    Numai bine. Doamne ajuta!

    RăspundețiȘtergere
  5. De fapt apartenenţa cuvintelor de origine dacă (de fapt tracă) se face prin comparaţii. Se cunosc unele cuvinte din limba frigiană, la fel se poate stabili comparând cu limba albaneză (albanezii sunt descendenţii Carpilor), la fel din limba lituaniană sau letonă. Deci nu este chiar aşa de simplu, iei cuvintele care nu au nici un corespondent în altă limbă şi cu asta ai terminat!

    "de ce limba romana este cea mai apropiata de limba latina, ci nu italiana?"
    -Românii au păstrat mai bine limba latină decât alte popoare latine pentru că noi, spre deosebire de ei, nu am avut contacte deosebite cu alte populaţii. Poporul român şi-a păstrat mai bine limba decât celelalte popoare mai dezvoltate din punct de vedere economic. În vestul Europei se întâmpla ce se întâmplă acum în estul Europei, adică se produce un amestec de populaţii, în curând, odată cu globalizarea limba Română se va îndepărta de limba latină!
    Aşa am păstrat şi tradiţiile, acum începem să le pierdem!

    "Si doar stiti ca mamele se ocupau de educatia copiilor in acele vremuri, iar cum puteau sa isi invete femeile dace, copiii, limba latina?"
    -Sunteţi sigur? Copiii mai se duceau şi la scoli (e adevărat, doar unii dintre ei) şi uitaţi un lucru! Trebuie să luaţi în consideraţie şi administraţia Romană!
    Un copil dacă avea de gînd să-şi câştige existenţa trebuia să înveţe limba latină.

    "in afara de asta mai este si faptul ca mai sunt si alte teritorii, foste provincii romane unde nu prea a ramas limba latina nu? la noi cum de a ramas? si inca cel mai consistent? si asta intr+o mare de slavi nu? pentru ca are radacini mai vechi decat ale altora ..."
    -Tracii erau deja o civilizaţie foarte dezvoltată, au acceptat limba latină şi au păstrat-o. De exemplu în Britania limba latină s-a pierdut, dar să nu uităm că acolo au avut loc nişte atrocităţi odată cu invaziile care s-au petrecut, de exemplu nordicii invadatori au ucis foarte mulţi bărbaţi lăsând doar femeile! Iar în Pannonia au existat nişte latini la stânga Dunării şi la drepata români, dar aceştia au dispărut odată cu venirea Maghiarilor!

    "Referitor la cultura romana in cea română ... cum a intrat cultura romana asa cand la inceputurile noastre tot ciobani am fost ... zic si eu ..."
    -La începuturi Românii erau în principal agricultori, iar cei care erau ciobani practicau transhumanţa!

    RăspundețiȘtergere
  6. nu stiu ce sa zic ... dar tot nu sunt convins :) o sa mai citesc cate ceva, poate mi-a scapat ceva ...
    oricum multe au scris marii istorici, dar la fel de multe n-au scris din diferite motive ... si pana la urma stiti cum e ... cu cat trece timpul cu atat ies mai multe la iveala ...
    poti sa dau exemplu legenda formarii romei pe care toti au prezenat-o ... e doar o legenda ... care e adevarul? cine a locuit in "cizma" inainte de romani ... de unde provin acesti romani ... !?!?

    Numai bine. :)

    RăspundețiȘtergere
  7. o intrebare: de la lat. barbatus = „care poartă barbă, bărbos” la rom. bărbat cum va explicati aceasta trecere sau transformare?

    multumesc

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu e nici o transformare de la barbatus la bărbat. Tota așa spuneau și dacii, bărbat. Barbatus era in latină. Poate in alte limbi italice era barbato pt că nu se poate ca în Italia doar latina să fi fost așa, iar celelalte limbi și dialecte să fi fost de alt tip. Au fost asemănătoare.
      Limbile indo-europene sint și ele în multe privințe asemănătoare, adică practic avem asemănări în engleză și sanscrită de ex.Asta înseamnă clar că erau multe cuvinte asemănătoare în limbile trace și în cele italice inclusiv dialectul latin.

      Ștergere
  8. "Un alt indiciu in acest sens este cuvantul cetate, din latinul civitas. Pentru a numi un loc sau o asezare intarita, stramosii nostri nu s-au folosit asadar de un termen militar cum ar fi fost arx sau castellum, ci au recurs chiar la cuvantul care designa asezarea urbana, orasul" Giurastii

    Pentru ca aceste cetati ale dacilor apar mentionate si-n cronicile scrise si in cele sculptate, existenta lor inca din perioada preromana nu cred ca poate fi contestata. Asadar, ei - dacii - au facut o constructie fortificata, dar nu stiau cum sa o numeasca; au asteptat pana au venit romanii si i-au pus un nume: Cetate si toti s-au bucurat.

    Nu stiu ce parere aveti voi, dar mie mi se pare absurd, iar textul de mai sus maculatura.

    RăspundețiȘtergere
  9. inca din 1 Decembrie a fost lansata o puternica contraofensiva pentru atacarea si distrugerea cu dovezi a oricaror teorii ale romanizarii, practic la ora actuala nu mai exista nici un pilon al acestei teorii care sa stea in picioare, sa fie viabil.

    RăspundețiȘtergere
  10. explicit este vorba de anul 2008, dar acest proces a inceput cu mult inainte si este in derulare. Este lupta noatra legitima pentru adevar istoric si dreptul la demnitate.

    RăspundețiȘtergere
  11. termenul sau procesul sunt aceleasi lucruri

    RăspundețiȘtergere
  12. cum va explicati ca noi ardelenii dupa 800 de ani de ocupatie maghiara nu ne.am pierdut limba,credinta si obiceiurile ,iar romanii care au stat aici doar 170 de ani si doar pe o parte a teritoriul nostru au schimbat intreaga populatie din temelii.nu vedeti ca povestea cu romanizarea este un basm pentru copii mici?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. tu chiar crezi ca se pot compara maghiarii si romanii,cu romanii si dacii????

      Ștergere
  13. teoria romanizarii este una abjecta, nu veti gasi o singura dovada reala care sa o certifice. Istoricii mari, desi presimteau ori stiau ca este o minciuna, au luat in considerare recunoasterea Unirii Principatelor, apoi a Independentei, a Unirii celei Mari si recunoasterea Regatului, raminind pe acele pozitii conservatoare fiindca asa au crezut ei ca se impiedica izolarea României.

    RăspundețiȘtergere
  14. -cum au fost romanizati toti ceilalti daci(pana hat departe) fara sa ajunga acolo romanii?CU AJUTORUL INTERNETULUI PRESUPUN!
    -cum au 'romanizat' cateva zeci de mii de oameni peste 2 mil. de daci(dupa recensamintele Romei, echivaland prin corespondenta), cind din ei doar vreo cateva mii stiau bine latina, multi dintre noii veniti erau daci din sudul Dunarii..veterani, colonisti, nici aceia n-au fost romanizati in veac, ba nu au putut sa-i romanizeze(si nici nu aveau interesul) nici macar pe traco-dacii din Alpi, romansii, care si azi au atatea in comun cu pastorii nostri, sunt vreo 80 000.
    Nu stau sa insir toate argumentele care arunca in derizoriu teoriile romanizarii. Sa ne gandim cu mintea noastra cea de pe urma. Ce au in comun taranii nostri cu Roma(poate pe badea Cartan!), cu romanizarea...pai nimic, nici traditii, nici port, nimic.[Eu nu voi crede in veci ca dacii isi vor fi spus povestile viteazului Decebal in limba cotropitorului..si ma gandesc la toate rascoalele, la toate luptele pe care le-au purtat cu Roma costobocii si carpii(care au fost ROMANIZATI, mai mare risul!)..pina la Eliberarea intoarsa de Regalian. In targuri/noduri comerciale ce a insemnat romanizarea? Ce putea sa insemne intr-o mare daca?!
    Si acum cealalta trasnaie..POPORUL ROMAN S-A NASCUT CRESTIN. Pai daca s-a nascut atunci, inseamna ca l-a lovit o amnezie totala/(poate damblaua!) legat de tot trecutul lui maret DAC. Eu zic atat: suntem urmasii acelora care au renascut sub semnul Crucii din ruinele Sarmizegetusei. De ce asa?
    simplu: Apostolul Andrei a adus Vestea cea Buna, dar nu era de ajuns ca un popor ca cel dac('dac' in sens generic) incapatinat si mandru sa-si paraseasca vechea credinta, chiar daca era apropiata de cea noua. A urmat crucificarea Sarmizegetusei, Golgota dacilor lui Decebal, sacrificiul Regelui. Cred ca acesta e momentul cand dacii s-au hotarat sa imbratiseze crestinismul, pentru ca le amintea de tot, de toti ai lor, ii vor purta de-acum in rugaciuni, in vise, in povesti.
    Eu nu cred o iota din linvistica care gaseste n origini latine, macar si pentru faptul ca am citit lucrari riguroase care demonstreaza contrariul, ca sunt cuvinte ramase de la daci. Nici n-ar putea fi altfel, limba daca era asemeni acestui popor, toleranta, cred ca de asta a ingaduit un nr de sinonime din alte limbi.

    RăspundețiȘtergere
  15. in ce limba vb dacii pina la romanizare?

    RăspundețiȘtergere
  16. Aceeaşi limbă care se vorbea până în Galia şi Hispania. Ceea ce-i transformă pe Romani în unificatori.

    RăspundețiȘtergere
  17. Halal unificatori, dupa ce i-au stors de tot!
    Desigur, "Roma" era societate de binefacere pentru "barbarii" care nu stiau sa pretuiasca gratitudinea si niste lunateci care se ridicau la lupta fiindca nu aveau nimic mai bun de facut; doar erau in vacanta.
    La inceput erau muti, apoi romanii le-au scos din portmoneu limba - ca sa guste din binefacerile maretei rome - care i-a imbracat, i-a pieptanat, si un alter chip le-a dat!! Numai ca fiecare pasare pe limba ei piere, cum s-a intamplat si cu roma careia i s-a uscat limba de atata plescait.

    RăspundețiȘtergere
  18. astia doi giurasti chiar au fost acolo si au vazut totul din teleferic! insa era geamul aburit si au desenat ce li s-a nazarit.

    Doar ca mai sunt si vanatori de teorii-strigoi care infig tepusa adevarului pana tasneste minciuna. Asa, ca teoriile astea sa plece linistite pe lumea cealalta.

    Dumnezeu sa le odihneasca

    RăspundețiȘtergere
  19. Grecii au un mare noroc cu acesti doi maaari istorici, ar trebui sa le spuna "Bogdaproste! Fara voi era greu sa demonstram ca aromanii sint greci romanizati!"

    RăspundețiȘtergere
  20. Vă pierdeţi timpul cu aceşti circari romanişti. În faţa lor se înalţă ca un uriaş acel transilvănean care a cărat ani de zile cu traista cărţi de la fraţi pentru românii de peste munti. Se numea Badea Cârţan, dar se putea numi foarte bine Măria Sa Poporul Român: "Un Dac a coborât de pe columnă "!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Dokia

      Istoricii Giurescu nu sunt seriosi.Factorii romanizatori - orasele, veteranii, colonistul care venea intr-un sat dac si isi construia o vila, iar dacii se lasau romanizati de el - sunt lucruri neadevarate. Va dau drept exemplu rusii din Basarabia. Basarabenii se afla din 1812 sub ocupatia lor, deci mai mult de 200 de ani.Si totusi limba romana nu a disparut in Basarabia. Mai mult, s-a pastrat in forma ei cea mai dulce si mai neaosa.Cand un rus venea intr-un sat, se moldoveniza el, nu se rusificau moldovenii. Fiti siguri ca la fel se intampla si cu romanii. Domnii Giurescu si alti "istorici" din sistemul academic de cercetare nu fac altceva decat sa inmulteasca maculatura care sustine Dogma Fantasticei si Nemaipomenitei Romanizari a Dacilor in numai 160 de ani. O dogma nu a are nevoie de cercetare, de aceea "specialistii" de la Academie astern pe hartie orice fel de absurditati in numele Romanizarii, care se stie a fost lansata, din considerente pur politice,,in secolul al XII-lea de catre un papa de la Roma.

      Ștergere
  21. Care este inrudirea cuvintelor moneda, monetar, portmoneu ?

    RăspundețiȘtergere
  22. Nu a fost nici o romanizare, deoarece geţii nu aveau ce învăţa de la nişte tâlhari. Ei aveau milenii bune de civilizaţie înainte să apară în decorul istoriei agresorii romani. Mai degrabă romanii au preluat de pe unde au putut fragmente de cultură. Ei au fost absenţi în domeniul matematicii, în filozofie, astronomie sau în ce priveşte ştiinţa măsurării, neavând etaloane proprii, ci doar unele preluate de la alţii, cum a fost pletra grecilor, din care au definit pesul roman, sau piciorul de 0,3248 preluat de la geţi. Da, preluat de la geţi, deoarece definirea acestui etalon, pe care l-au avut şi sumerienii, provenea din Carpaţi, fiind definit în cadrul Sanctuarului Mare Rotund de la Sarmisegetuza şi fiind dependent de coordonatele geografice specifice zonei Orăştie (latitudinea şi longitudinea).
    Mai multe puteţi găsi aici:
    https://biransblogblog.wordpress.com/contact/miraculoasele-etaloane-de-masura-ale-geto-dacilor/

    sau aici: https://biransblogblog.wordpress.com/contact/numerele-sacre-stiinta-semnelor-si-antichitatea-pecetile-divine-etaloane-geto-dacii-creatie-sistem-solar-mila-romana-cotul-sacru-stadia-atlantilor/despre-ram-ramleni-si-misterul-zeilor-primordiali/

    RăspundețiȘtergere