Istorie adevărată: În ziua de anul nou

duminică, 22 martie 2009

În ziua de anul nou

"Patria ungară a supravieţuit şi acestui an. Pe cerul furtunos steaua lui s-a
întunecat puţin, dar n-a apus. Mâna ne este rănită adânc, dar mai poate
purta armele, iar acolo unde izbeşte, lasă urme însângerate. Lasă urme
însângerate, hoardă de tâlhari, pe mutrele voastre. Ca la judecata de apoi
acestea să te învinovăţească: să te învinovăţească în faţa lui Dumnezeu. ce
bine ar fi dacă ele l-ar face pe Dumnezeu să-şi reverse groaznica mânie
împotriva ta, care ne arăţi colţii tăi turbaţi. Dar ce ne pasă nouă de
judecată? Chiar dacă va exista una, mai e mult până atunci. Iar lucrul cel
mai important este că domnul e îndurător, poate că o să-i ierte. Să nu
aşteptăm: noi înşine rostim verdictul în cazul acestor câini sângeroşi …
pronunţăm o asemenea condamnare la moarte, încât lumea să
înmărmurească. Vom presăra atâta timp asupra lor nenorocirile
îngrozitoare şi aducătoare de moarte, până ce nu va mai rămâne decât unul
singur de-al lor, care să povestească acasă tremurând: vai de cel care nu-l
cinsteşte pe maghiar. Acum Dumnezeu nu ne ajunge, căci el nu este destul
de aspru; către tine mă întorc în rugăciune, oh, iadule, în această dimineaţă
de anul nou: răsădeşte în inimile noastre întreaga ta mânie, ca să nu
cunoaştem ce înseamnă îndurarea până ce pe acest pământ mai mişcă
vreunul dintre blestemaţii ăştia”

(Sandor Petofi)

3 comentarii:

Alex sau cum vreți voi23 martie 2009 la 11:10
interesant blog ... :) felicitari :)
Traiasca România Mare!

vezi si blogul meu:
http://uniristu.blogspot.com

Numai bine. Doamne Ajuta!
RăspundețiȘtergere
Răspunsuri
Anonim13 februarie 2013 la 13:05
lasa traducerile astea de doi bani ... nu se poate inlocui cu limba maghiara :

ÚJÉV NAPJÁN, 1849

Megérte ezt az évet is,
Megérte a magyar haza:
A vészes égen elborult,
De nem esett le csillaga.
Meg van vagdalva, vérzik a kezünk.
De azért még elbírja fegyverünk,
S amerre vág,
Ott hagyja fájó vérnyomát.

Ott hagyja fájó vérnyomát,
Haramja csorda, képeden!
Hogy majd az ítéletnapon
E bélyeg vádolód legyen,
Vádolód az isten szine előtt,
És gyujtsa rettentő haragra őt,
Te ellened,
Ki ránk veszett fogad fened!

De mit az ítélet nekünk?
Ha lesz is az, sokára lesz!
És ami több, és ami fő:
Az isten könyörűletes.
Még majd kegyelmet adna nékik ő...
Ne várakozzunk; e vérengező
Kutyák felett
Tartsunk magunk itéletet!

Tartsunk oly véritéletet,
Hogy elborzadjon a világ;
Majd addig szórjuk rájok a
Szörnyű halálos nyavalyát,
Amíg hirmondónak marad csak egy,
Ki majd otthon reszketve mondja meg,
Hogy jaj neki,
Ki a magyart nem tiszteli!

Nekünk most az isten kevés,
Mert ő nem eléggé kemény;
Hozzád imádkozom, pokol,
Az új esztendő reggelén:
"Öntsd szíveinkbe minden dühödet,
Hogy ne ismerjünk könyörületet,
Mig e gazok
Közűl a földön egy mozog!"

Debrecen, 1849. január 1.
RăspundețiȘtergere
Răspunsuri
Anonim18 iunie 2013 la 03:33
Si cum ai vrea sa intelegem, desteptule?
RăspundețiȘtergere
Răspunsuri

Adăugați un comentariu

Citate

"România este o ţară înconjurată de români." (Nicolae Iorga)

"Când naţia e în arme, eu nu văd decât steagul ţării şi steagul ţării îl apăr." (Nicolae Iorga)

"Cunoscând istoria, eroii, tradiţia, ne facem mai sociabili, mai altruişti, mai iubitori de om şi viaţă." (Nicolae Iorga)

„Se va şti odată precum că ziua de 23 august eu am fixat-o în Istorie!” (Mareşal Ion Antonescu)

"Numai întoarcerea noastră către trecut ne dă forţa faptelor de azi." (Nicolae Iorga)

"România este o moştenire vie a Romei, dar şi un mare aliat al Americii." (Madeleine K. Albright, Secretar de Stat al SUA între 1997 şi 2001)

"Ne-am născut aici, suntem cei dintâi aşezaţi aici şi vom pleca cei din urmă". (Mareşal Ion Antonescu)

"Sper că românii vor afla adevărul, facându-i să fie mai buni, mai umani şi mai încrezatori în steaua lor." (General Ştefan Guşă)

"Dacă visul unora a fost să ajungă în Cosmos, eu viaţa întreagă am visat să trec Prutul" (Grigore Vieru)

"Ţara este rodul muncii unor zeci de generaţii şi aparţine altor zeci de generaţii care vor veni" (Mihai Eminescu)

"în secuime peste 60.000 de români întrebuinţează chiar şi în vatra familială limba maghiară, ne mai având altă dovadă a naţionalităţii lor, decât religia lor ortodoxă". (Carl F. Marienburg)

"Blândeţea caracteristică a poporului românesc dovedeşte că în trecut el a trăit economiceşte mulţămit, c-a avut ce-i trebuia."
(Mihai Eminescu)

"Este vorba de un popor care prin strămoşii săi îşi are rădăcini de patru ori milenare; aceasta este mândria şi aceasta este puterea noastră."(Nicolae Iorga)

"Cum s-a spus de atâtea ori de oamenii de ştiinţă, cum am apăsat nu odată eu însumi, România e carpatică, Jugoslavia dinarică, Grecia maritimă, iar Turcia anatolică. Balcanică e numai Bulgaria." (Nicolae Iorga)

"Ungurii nu iubesc munţii; satele lor sunt situate, mai ales, la şes sau în ţinuturi puţin deluroase. Când ei locuiesc în regiuni muntoase, ei se aşează, mai ales, în văile largi. Numai secuii şi o parte din locuitorii Paloc-ului trăiesc în regiuni relativ mai ridicate" (Etienne Györffy)

"Eu nu mă tem de moarte; am înfruntat moartea în mai multe rânduri. Mai înainte de a fi ridicat steagul spre a cere drepturile patriei mele, m-am îmbrăcat cu cămaşa morţii." (Tudor Vladimirescu)

"Rumân înseamnă romanus şi unul când întreabă pe celălalt despre limbă, zice până în ziua de azi: ştii rumâneşte? ceea ce este aproape:"scis romanice?", nu zice "moldoveneşte"."
(Miron Costin 1684)

"Istoria Neamului Românesc n-a fost decât o lungă, necontenită, halucinantă hemoragie. Ne-am alcătuit într-un uragan şi am crescut în vifor. Popor de frontieră, luptam şi muream pentru toţi. Muream, mai ales, plătind miopia si neghiobia altora." (Mircea Eliade)

"Românul păstrează neştirbit tot ceea ce i-au lăsat străbunii: portul, moravurile, limba şi mai cu seamă marele lor nume de romani! Nobleţe prea bine dovedită. Limba lor e întru totul latină." (Jules Michelet)

"Începutul ţărilor acestora şi neamului moldovenescu şi muntenescu şi cîţi sînt şi în Ţările Ungureşti cu acest nume, români şi pînă astăzi".(Miron Costin)

"Aceşti bieţi ţărani, cu mantălile şi căciulile lor cu pene de curcan pe cap, ei de care se râsese atâta, dovediră că ştiu să moară dacă nu să învingă şi că li curge în vine tot sângele vechilor daci."(Kohn Abrest)

"Acest sentiment puternic de a trăi şi de a muri pentru naţionalitatea lor l-au exteriorizat şi l-au consfinţit cu numele de roman; şi unde este puterea care să le poată lua această naţionalitate, unde se află dreptul care ar putea să le-o conteste?"
(Ştefan Ludwig Roth, 1848)

"Biruit-au gândul să mă apucu de această trudă, să scoţ lumii la vedere felul neamului, din ce izvor şi seminţie sîntu locuitorii tărîi noastre, Moldovei şi Ţărîi Munteneşti şi românii din Ţările Ungureşti, cum s-au pomenit mai sus, că toţi un neam şi o dată descălecaţi sîntu". (Miron Costin)

"Trăiască Moldova! Trăiască Valahia! Dar învrednicească-ne Dumnezeu să putem striga într-o zi: Trăiască România unită!...
Sântem milioane de români. Ce ne lipseşte ca să ajungem un neam tare? Unirea! Numai unirea! Să trăiască unirea românilor!"(Costache Negri)

"Neamul Ţărîi Moldovei de unde să trăgănează?
Din ţările Rîmului, tot omul să crează.
Traian întîiu, împăratul, supuindu pre dahii
Dragoş, apoi în moldoveni pomenindu pre vlahi
Martor este Troianul, şanţul în ţara noastră
Şi Turnul Săverinului, munteni, în ţara voastră."
(Miron Costin)

"Unirea este îndeplinită, naţionalitatea română este întemeiată... În zilele de 5 şi 24 ianuarie aţi depus toată a voastră încredere în alesul naţiunei, aţi întrunit speranţele voastre într-un singur domn ; alesul vostru vă dă astăzi o singură Românie"(Alexandru Ioan Cuza)

"Dintre toate provinciile pe care le-a stăpînit coroana Ungariei, singura care sub unguri a păstrat ca şef al ei un voievod este Ardealul" (Nicolae Iorga)

"Urmaşii geto-dacilor trăiesc şi astăzi şi locuiesc acolo unde au locuit părinţii lor, vorbesc în limba în care glăsuiau mai demult părinţii lor." (Huszti Andras)

,,[...] popoarele străvechi se caracterizează prin civilizaţie pastorală, prin retragerea la munte, de unde pot privi şi ocoli invaziile, printr'o faţă brăzdată de vânturile alpine, de experienţa milenară, printr'un ochiu pătrunzător şi neclintit de vultur, prin muţenie." (George Călinescu)

"E drept însă că această viaţă, care tocmai se implanta în Dacia, ajunsese pe povorâşul decăderii; ea nu ar fi putut da o odraslă atât de roditoare, dacă nu s-ar fi altoit pe viţa cea plină de vânjă, a rasei tracice din poalele Carpaţilor" (A.D. Xenopol)

"[...] Românii nu sunt nicăieri colonişti, venituri, oamenii nimănui, ci, pretutindenea unde locuiesc sunt autohtoni, populaţie nepomenit de veche, mai veche decât toţi conlocuitorii lor." (Mihai Eminescu)

"În ziua de azi, pentru a stăpâni cât mai mulţi oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odată ce ai sufletul, ai omul; iar când ai omul, teritoriul vine de la sine."
(contele de Marenches)

,,Când privim cu oarecare perspectivă ne dăm seama că instinctul nostru a funcţionat totdeauna sigur. Numai noi am scăpat de penetraţia otomană administrativă, păstrându-ne independenţa. Poporul ştie să-şi disimuleze reacţiunile sufleteşti sub o faţă nepăsătoare, fără a juca comedie bizantină. În fiecare Român e ascuns un Vlaicu-Vodă." (George Călinescu)

"Tot ceea ce ni s-a întâmplat, ni se întâmplă şi ni se va întâmpla, ne onorează!
Rămâneţi cu bine, dragi cititori! Vă "fie somnul lin" şi cerul (căci codrii ni i-au ucis) aproape!
Pentru NOI, cei câţiva "Bătălia pentru România" continuă!"
(Mircea Dogaru)

"De sigur, există o deosebire de alcătuire: Fosta Ungarie prezintă o câmpie centrală, pe axa unui fluviu, apoi o centură de coline şi munţi pe care alerga hotarul. Dimpotrivă, Statul român prezintă o cetate centrală încadrată de munţi, coline, câmpii şi apoi fluvii pe care aleargă hotarul. Ei şi? Unde sunt legile geografice care să demonstreze că o alcătuire e mai favorabilă pentru un stat, decât alta? (G. Vâlsan)

"Frate ori soră de peste Prut, Nistru, Tisa, Ceremuş sau Dunărea bătrână, Tu cel dezlipit de la sânul Maicei tale de urgia vremurilor şi lăcomia oamenilor....... De vei citi paginile care urmează, vei afla, poate, un strop de alinare şi îmbărbătare, descoperind că, în vatra străbunilor tăi, Maica plânge de dorul copiilor ei risipiţi şi fraţii tăi, din nou şi nemeritat loviţi, nu au pierdut cu totul nici speranţa, nici VIRTUS ROMANA!"(Mircea Dogaru)

"Nici o furtună, nici o invazie, nici un cutremur, nici o ocupaţie, nici o lovitură, oricât de dureroasă, de nimicitoare, nu a putut să-i clintească pe românii din Dacia Traiană. Nimeni şi nimic nu ne va putea smulge din ea." (Ion Antonescu)

"Era un popor brav acela care a impus tribut superbei împărătese de marmură a lumii: Roma.
Era un popor nobil acela a cărui cădere te împle de lacrimi, iar nu de dispreţ, şi a fi descendentul unui popor de eroi, plin de nobleţe, de amor de patrie şi libertate, a fi descendentul unui asemenea popor n-a fost şi nu va fi ruşine niciodată." (Mihai Eminescu)

"Ceea ce interesează istoria europeană este rezistenţa faţă de turci a grecilor, sîrbilor, a ungurilor, a valahilor, a moldovenilor şi în sfârşit, a ruşilor, din secolul al XIII-lea pînă în secolul al XVI-lea. Graţie jertfelor "Balcanicilor" şi ale slavilor din răsărit, civilizaţia occidentală a putut să se continuie în Europa occidentală şi de acest fapt germanii, italienii, francezii etc., nu îşi dau destul seama."(Ferdinand Lot, "Revue historique";)

Mulţi învăţaţi consideră naşterea şi începuturile neamului românesc drept o enigmă şi un miracol sau în sfârşit, ceva inexplicabil prin obişnuitele metode istorice. Este fără îndoială, o minune cum a rezistat şi a persistat aici poporul nostru, în mijlocul tuturor uraganelor, dar ţăranul român, existenţa lui permanentă pe aceste plaiuri poate dezlega taina aceasta şi altele care ne privesc. Ţăranul e începutul şi sfârşitul. Numai pentru că am fost neam paşnic de ţărani am putut să ne păstrăm fiinţa şi pământul. (Liviu Rebreanu)

"Maghiarii sunt un popor plin de îngâmfare care locuind în mijlocul naţiunilor străine lor prin rasă, au pretins totdeauna şi pretind încă să le domine şi să le maghiarizeze şi asta într-un fel de care însăşi ştiinţa suferă. În recensăminte, de pildă, domneşte voinţa bine hotărâtă de a arăta maghiarii mai numeroşi decît sunt in realitate."(Prof. Dr. Julius Jung, 1877)

„Nu înţeleg ca un inamic, oricât de mare şi puternic ar fi, să intre în ţara mea ca-n sat fără câini şi s-o pustiească. (...) Nu se va putea spune că în România nu a ieşit niciun român în faţa americanilor, chiar dacă pierdem bătălia.”(Cpt. av. Alexandru Şerbănescu)

Dacii, moesii, tracii n-au fost în toate vremurile aşa de războinici, că istoria legendară a făcut să se afirme că însuşi zeul răboiului s-a născut în ţara lor? Mi-ar fi greu să enumăr puterea din toate provinciile, care acum se găseşte înglobată în Imperiul Roman...(Flavius Vegetius)

” Într-adevăr acesta este unul dintre cele mai vechi popoare din Europa (...) fie că este vorba de traci (...), de geţi sau de daci, locuitorii au rămas aceiaşi din epoca neolitică - era pietrei şlefuite - până în zilele noastre, susţinând astfel, printr-un exemplu poate unic în istoria lumii, continuitarea unui neam”.(André Armad)

„Vă vorbeşte generalul-maior Guşe. Cetăţeni ai României noi, armata şi poporul sunt stăpâni pe situaţie aproape în întreaga ţară. Mai sunt cuiburi izolate de disperaţi care încearcă să ne distrugă ceea ce am cucerit. Nu au reuşit şi nu vor reuşi. Toată populaţia să treacă în linişte la lucru, pentru a putea aproviziona cu cele necesare copiii, bătrânii, femeile, întreaga populaţie. Să restabilim liniştea în aceste momente istorice, dar şi dificile. Vă rog să daţi dovadă de mult patriotism, de dragoste de ţară. Să instaurăm cât mai repede cursul nou al vieţii. Totul trebuie să intre în normal cât mai repede. Acţionaţi împotriva celor care încearcă să ne destabilizeze, împotriva celor care încearcă să spargă magazinele. Apăraţi valorile noastre naţionale. Să acţionăm pentru a asigura liniştea ţării, suveranitatea şi integritatea teritorială a României.”(Ştefan Guşă)

"Mai cuvine-se grecii să se zică cuţo-romeoi, adecă romani şchiopi, şi pentru că numele lor îl ţiu furat de la români, nefiind ei întru adevăr romani, ci greci, şi pentru că mai din toate bătăile câte avură cu românii cei de peste Dunăre, s-au întors acasă şchiopi şi schilavi. Şi fuga dinaintea armatelor românilor ca ţânţarii, de unde şi numele de ţânţari (înţeles după dialecta românilor celor din coace de Dunăre) mai cuvine-se grecilor decât romanilor."(Petru Maior)

"Comuna Trăznea a fost ocupatã de trupele ungureşti la 9 septembrie 1940. Ca şi când armata de ocupaţie ar fi executat un ordin primit, îndată ce satul a fost invadat de soldaţi, un veritabil potop de foc şi sânge s-a abătut asupra lui. Toate armele moderne au fost utilizate pentru a satisface instictele brutale: puşti, mitraliere, tunuri, grenade. După ce au fost trase primele salve, soldaţii au pătruns în case şi au asasinat pe oricine găseau în calea lor, incendiind locuinţele. Cazul preotului român Traian Costea, care, dupa ce a primit un glonte în cap, a fost tras pe galeria de lemn a presbiteriului - căruia i s-a dat foc şi a ars în întregime odată cu cadavrul preotului - este tipic. După încetarea focului de arme, ungurii au pus mâna pe copiii de români şi îi aruncau de vii în foc, făcându-i să moară în chinuri groaznice. Jale mare răsuna în tot locul de plânsetele lor". (Milton G. Leher)

"...tot ce mişcă-n ţara asta, râul, ramul,
Mi-e prieten numai mie, iară ţie duşman ţi-este.
Duşmănit vei fi de toate, fără a prinde chiar de veste."
(Mircea cel Bătrân către Baiazid)

"Românii, în decursul acestui lung interval, au dăinuit refugiaţi în munţi la adăpost de şuvoiul invaziilor. (...) Timpul n-a avut darul să ştirbească forţa, nici să slăbească speranţa daco-romanilor. Rămăsese aceeaşi rasă rezistentă, răbdătoare, întrucât se considera nemuritoare" (Abdolonyme Ubicini, 1886)

"Dar vă întreb, fraţilor, care sunteţi toţi moldoveni, cum ne lăsaţi pe noi, moldovenii, cei ce suntem rupţi din această Basarabie, să trăim pe celălalt mal al Nistrului? Noi rămânem ca şoarecele în gura motanului? Dar să ştiţi că de ne veţi uita, noi vom săpa malul Nistrului şi vom întrepta apa dincolo de pământurile noastre! Mai bine să-şi schimbe râul cursul decât să rămânem noi rupţi unii de alţii" (Toma Jalbă în congresul ostăşesc revoluţionar de la Chişinău, 20 octombrie 1917)

"Dacă pământul poate fi hotărnicit cu graniţe, sufletului nu i se poate pune nici o stavilă! Dacă mai avem fraţi necuprinşi în hotarele pământului românesc, să nu uităm că aceşti fraţi pot fi cuprinşi în nemărginita dragoste a sufletului românesc! Noul ideal naţional sub drapelul căruia trebuie să se mobilizeze toată simţirea cea bună a neamului nostru este: Lupta pentru unitatea sufletească şi culturală a Românilor de pretutindeni!
La luptă dar, pentru împlinirea acestui sfânt ideal! (I. Popescu-Băjenaru, 1925)

"s-a temut Süleiman ca nu cumva când ar încerca el să ocupe Transilvania sau Valahia sau Moldova, toate aceste ţări să se unească împreună şi să se apere" (Antonio Veranzio 1504-1573)

"...ION îşi trage originea dintr-o scenă pe care am văzut-o acum vreo trei decenii. Era o zi de început de primăvară. Pămîntul, jilav, lipicios. Ieşisem cu o puşcă la porumbei sălbatici. Hoinărind pe coastele dimprejurul satului, am zărit un ţăran, îmbrăcat în straie de sărbătoare. El nu mă vedea... Deodată s-a aplecat şi a sărutat pămîntul. L-a sărutat ca pe o ibovnică... Scena m-a uimit şi mi s-a întipărit în minte..."
(Liviu Rebreanu)

"unitatea naţională fu visarea iubită a voievozilor noştri cei viteji, a tuturor bărbaţilor noştri cei mari, care întrupaseră în sine individualitatea şi cugetarea poporului spre a o manifesta întregii lumi. Pentru dânsa ei trăiră, munciră, suferiră şi muriră. Pentru ea Mircea cel Bătrân şi Ştefan cel Mare se luptară toată viaţa lor îndelungată şi traseră asupra lor năvălirea îngrozitoare a turcilor, pentru dânsa Mihai cel Viteaz cade ucis în Câmpul Turda, pentru dânsa Şerban Cantacuzino bea otravă, pentru dânsa Horea moarte cumplită pe roată suferi!" (Nicolae Bălcescu)

"Fii om, fii drept şi recunoaşte că, pe deasupra ambiţiilor, intrigilor şi urilor, este Patria, este veşnicia neamului, şi că acolo trebuie să ne întâlnim totdeauna, chiar dacă nu ne înţelegem de fiecare dată."(Ion Antonescu)

"Aici nu este un pământ oarecare, ci este moşia unui neam, şi aci nu este colaboraţia cu nu ştiu cine ci colaboraţia cu stăpânii înrudiţi ai acestui pământ. Şi din concepţia aceasta nu ieşim cu nici un preţ, oricât ar spune, chiar foi cumpătate ale saşilor din Ardeal că ,,Rumänien ist kein National-staat". Un stat naţional unde să nu se întâlnească nici un cetăţean de altă limbă, nu există nicăieri. Nici Germania n-a avut un stat naţional în acest sens. Dar, aceasta nu ne împiedică de a fi, hotărât, un stat naţional" (Nicolae Iorga)

"În ce priveşte costumul, uitaţi-vă de aproape şi intrebaţi-vă dacă fusta înfoiată a unguroaicelor din Ardeal şi vâlnicul din Mehedinţi nu sunt acelaşi lucru, cu deosebire că la noi se prezintă mai elegant, cu faldurile acestea frumoase şi o ţesătură de casă, pe când dincolo este o fustă peste altă fustă. Dar şi saşii şi ungurii, în fond, poartă costumul ţăranilor noştri. Aceasta este incontestabil, şi este natural, fiidcă atunci când te aşezi într-o ţară pe care n-o cunoşti, dar găseşti oamenii de acolo, oamenii aceştia sunt călăuza: ei te învaţă cum să te îmbraci iarna şi vara; pe dumneata care vii dintr-o ţară unde nu este aceeaşi vară, nici iarnă" (Nicolae Iorga)

"Tatăl meu, care fusese ofiţer în armata româna, a înţeles că se va întâmpla ceva rău. Era atât de stresat, încât n-a luat nimic cu noi în căruţă. Eu [Lucia Caranicolov, 9 ani] eram numai în cămaşa de noapte, cu picioarele goale. Nişte vecini au vazut ce se întâmpla şi au aruncat în căruţă pătucul meu şi o plapuma. În afară de asta n-aveam nimic, absolut nimic. A fost o tragedie ce nu poate fi descrisă în cuvinte.
Tata şi cu mine am fost încărcaţi într-un vagon, dar când am ajuns la graniţa cu Ucraina, toţi bărbaţii au fost coborâţi din vagon şi eu am ramas printre oameni străini. În timpul deportărilor în masă din 1949, familiile erau exilate împreuna, dar în 1941 fiecare bărbat era separat de familie şi împuşcat. Ştiţi ce-au făcut cu ei? Erau interogaţi, apoi duşi în pădure, dezbrăcaţi, împuşcaţi şi aruncaţi într-o groapă comună. Fiecare om avea o etichetă la mână cu numele său. Aceasta a fost soarta tatălui meu. Dar despre acest lucru am aflat mult mai târziu" (mărturia Luciei Caranicolov deportată la 9 ani, "Destine spulberate", Chişinău, 2005)

"Alexandru I. Cuza... demn de a fi în Panteonul Naţional, a murit în goană pe pământ străin.
A murit în goană pe pământ străin, dar în România trăieşte împroprietărirea săteanului.
A murit în goană pe pământ străin, dar în România trăieşte AUTONOMIA STATULUI.
A murit în goană pe pământ străin, dar în România trăieşte UNIREA."(Bogdan Petriceicu Haşdeu)

"Din gradele inferioare au căzut peste 130, între care şi caporalul Iancu Pastia care, fiind grav rănit de o bucată de obuz (care i-a rupt pîntecele) a murit peste trei ore în durerile cele mai mari, însă era de un curaj fără egal şi în ultimele momente a murit zicînd : „mor foarte vesel, căci poziţia (reduta) s-a luat şi sînt fericit că putui muri luptîndu-mă pentru ţara mea, frumoasa mea Românie. " (Căpitan Grigore Bănulescu)

"Am făcut parte dintr-o Românie de trei ori mai mare decât Dacia, şi "vicisitudinile istoriei" au sfărâmat-o definitiv; o mână de Macedoneni trebuie să plătească şi astăzi, cu lacrimi şi sânge, nenorocul de a se fi născut Români. Toată lumea e de acord că Dacii se aflau aşezaţi pe pământul nostru cu cel puţin o mie de ani înainte de Christos, şi cu toate acestea am fost singurul popor european căruia i s-a contestat dreptul de a stăpâni ţara pe care au locuit-o moşii şi strămoşii lui." (Mircea Eliade)

"Cea dintâi unire a existat, când în capul cărturarilor nu răsărise această idee, în unitatea perfectă a vieţii economice, aşternută pe unitatea perfectă a vieţii generale, şi Ardealul a intrat şi el în această viaţă prin intercirculaţia românească: un singur scop, un singur sistem, am zice, vânos, prin care străbate acelaşi sânge viu" (Nicolae Iorga)

"În jurul Carpaţilor se află cea mai tipică populaţie românească. Tradiţii vechi şi frumoase, o viaţă simplă şi sănătoasă, un simţ artistic original; toate aceste daruri trebuie să fie ocrotite şi încurajate. Carpaţii vor putea fi nu nişte munţi sălbatici şi aproape pustii, ci parcul Ţării Româneşti, plin de păduri şi grădini, de sănătate şi belşug. Carpaţii nu mai sunt un hotar! Acesta e un strigăt care cheamă la viaţă nouă, întreg neamul românesc. Nu ne-au despărţit niciodată!" (G. Vâlsan)

"Când Roma ne-a lăsat singuri în cetatea lui Decebal etern-veghetorul, valul năvălirii barbare ne-a acoperit cu totul. Cum se prind de pământ, proptindu-se în multele lor rădăcini copacii înecaţi de apele furioase ce vor să-i smulgă cu dânsele, aşa ne-am prins noi cu toată tăria sufletului nostru de străvechea noastră ţarină daco-romană, propitindu-ne în zidul munţilor ca să nu fim smulşi şi târâţi de puhoi." (Vasile Pârvan)

"Aşa cum secolele au trecut peste minunata Columnă a lui Traian fără să o clintească sau s-o distrugă, astfel încât aceasta este astăzi monumentul cel mai bine cunoscut dintre cele pe care ni le-a lăsat moştenire Roma imperială - tot astfel secolele au cruţat şi au păstrat intactă sămânţa romană pe care însuşi Traian a transplantat-o în valea Dunării.
Dar aceasta puternică unitate şi puritate a rasei române, care constituie trăinicia şi forţa sa, a dat naştere - din timpuri imemoriale - unei monstruoase coaliţii împotriva ei, operă a diverselor naţionalităţi care au înconjurat-o. Printre aceste naţionalităţi cele mai înverşunate, cele mai haine, cele mai turbulente au fost polonezii şi ungurii" (Enrico Grace)

,,Suferinţele neînchipuite ale acestui popor, mai ales asprele şi violentele schimbări care i-au zguduit soarta, n-au împiedicat câtuşi de puţin poezia sa să înflorească. În artă a zămislit suspine, melodii duioase, de un farmec întristător. Ca orice popor de origine italiană, e sensibil la culoare. Bisericile, îndeosebi la românii transilvăneni, sunt toate zugrăvite de mâna meşterilor ţărani. Paturile le sunt de asemenea zugrăvite, precum şi şeile şi jugul vitelor. Lada pe care fata o aduce-n zestre, sumanul pe care singură şi-l împodobeşte, vădesc în motivele lor ornamentale asemănarea cea mai izbitoare cu vechile mozaicuri romane." (Jules Michelet)

"Nicolae Iorga spunea că nenorocul ni se trage de la Alexandru Machedon : în loc să-şi ridice privirile spre Miază-noapte şi să unească toate neamurile thracice într-un mare imperiu, Alexandru s-a lăsat atras în orbita civilizaţiei mediteraneene şi, ajuns în culmea puterii, s-a îndreptat spre Asia. Thracii care, după spusa lui Herodot, erau «cel mai numeros popor după Indieni» au pierdut, prin Alexandru, singura lor şansă de a intra în istoria universală ca factor autonom; ei au contribuit la facerea Istoriei, dar în numele altora: în numele Imperiului Roman sau al Bizanţului, prin împăraţii pe care i-au dat cu prisosinţă atât Răsăritului cât şi Apusului." (Mircea Eliade)

"Dacă trăieşte în secuiul romanizat bănuala sau conştiinţa palidă a faptului că pe tatăl sau bunicul său l-a privat de avere portărelul maghiar că a fost gonit din casa sa de "domnul" (adică aristocratul) maghiar care i-a pus în mână toiagul pribegiei şi traista cerşetoriei, dacă îşi aduce aminte de cele povestite de tatăl său că atunci când a încercat să treacă graniţa pentru a-şi căuta un nou cămin jandarmii şi garda financiară ungurească au tras cu arma după el ca să-i ia şi viaţa, atunci dragostea arzătoare pentru noua patrie (România) se asociază ura arzătoare pentru vechea patrie (Ungaria) nemiloasă şi aceasta face din secuiul renegat cel mai periculos duşman al nostru." (Simion Péter)

"Fraţilor, foarte vă rog să binevoiţi a auzi cuvântul meu după cum urmează. Eu subscrisul sunt român adevărat din părţile râului Timoc şi Morava de la Serbia, unde locuiesc în 4 judeţe apoi până la 400000 de români adevăraţi de sânge, inima şi limba în compact şi cea mai mare vecinătate de mama noastră, România [...]. Din acest număr de români sunt toţi mai simpli ca mine, ca de multe sute de ani suntem supuşi staturilor păgâne: turceşti sau creştine; sârbeşti, nemţeşti şi iar sârbeşti dar tot fără şcoale şi biserici, precum ce şi limba ne-au rămas necultivată şi simplă, apoi şi mult amestecată cu cuvânturi străine şi iar e de mare minune cum am păstrat-o aşa până astăzi, cum suntem uitaţi de toţi fraţii noştri." (Memoriu adresat Ligii culturale de Miroslav Bogdanovici din Petrovat, Serbia, august 1911).

"Nu există un stat în Europa orientală, nu există o ţară de la Adriatica până la Marea Neagră, care să nu cuprindă bucăţi din naţionalitatea noastră. Începând de la ciobanii din Istria, de la morlacii din Bosnia şi Herţegovina, găsim pas cu pas fragmentele acestei mari unităţi etnice în munţii Albaniei, în Macedonia şi Tesalia, în Pind ca şi în Balcani, în Serbia, Bulgaria, în Grecia până sub zidurile Atenei, apoi, de dincolo de Tisa începând, în toată regiunea Daciei Traiane până dincolo de Nistru până aproape de Odesa şi Kiev [...] Acest fragment de popor, atât de nebăgat în seamă astăzi, când nici în ziaristică, nici la congres [Congresul de la Berlin din 1878] nu s-a pomenit despre el, are îndărătul lui un trecut strălucit câştigat prin proprie vitejie faţă de nişte duşmani cu mult superiori în cultura şi arta războiului." (Mihai Eminescu)

"Naţiunea română din toate naţiile orientului are cel mai frumos viitor, este mare, cred mai mare la 10 milioane, este compactă şi cuprinde tot ţinutul din Tisa până la Marea Neagră şi din Carpaţi la Balcani, căci trebuie să ştii că în Transilvania, afară de vreo 400 mii de secui şi saşi, ungurii numai vreo câteva mii şi încolo tot români. Asemenea, în Banat. Dincoace de Tisa sunt foarte puţini sârbi. În Bulgaria se află puţini prin oraşe şi apoi între Vidin şi Niş şi dincolo de Blacani; românii se întind în toată Bulgaria proprie şi pe tot malul drept al Dunării, până la Belgrad. În partea serbică pe Dunăre, după cum mi s-a spus, sunt mai mult de 40 mii familii române. Bulgaria proprie dar, după locuitorii ei de astăzi, este o ţară românească, vezi dar că am drept să regulez hotarele patriei noastre până în Balcani" (Mihai Eminescu)

"Popor român, În ziua de 1 iunie, contrar voinţei Poporului, a fost omorât mişeleşte la Jilava, în prezenţa Guvernului criminal, cel mai mare fiu al Neamului nostru, Mareşalul Ion Antonescu. Români! Acela care a luptat pentru dreptatea sfântă a acestui Popor, generalul Conducător care şi-a închinat Patriei toată puterea fiinţei lui, azi nu mai este în mijlocul nostru. L-au ucis uneltirile hoardelor jidoveşti [...] şi trădările celor care şi-au vândut Neamul. Mareşalul nostru nu este mort! Din umbra crucilor, el ne îndeamnă să-i urmăm jertfa! Sfânt martir! Ai căzut în zilele când Domnul Dumnezeul nostru s-a înălţat la ceruri. Te-ai ridicat în ceruri ca să veghezi de acolo destinul Neamului nostru! La mormântul tău cald venim cu lacrimile durerii în suflet şi jurăm că te vom răzbuna. Te plânge Basarabia, te plânge Bucovina de Nord. Glorie ţie, sfânt erou al Neamului românesc! Moarte Tribunalului criminal, care-şi va primi pedeapsa." (Manifestul de la Câmpulung Bucovina)

"Această naţiune neglijată şi oprimată stăpâneşte pământurile cele mai rele din întreaga ţară. Aceste pământuri le sunt luate îndată ce sunt defrişate de ei cu sudoarea feţei şi gata pentru a fi însămânţate cu porumb. Fiecare sas sau ungur poate să se înstăpânească pe pământul românului, chiar dacă acesta a fost stăpânul lui de sute de ani. Românul este alungat cu întreaga sa familie în munţi, unde el nu găseşte decât piatră şi câteodată este obligat să părăsească ţara
Dacă un sat românesc este aşezat în vecinătatea unui sat săsesc sau unguresc, românul nu are voie să se apropie mai mult de satele acestor două naţiuni privilegiate decât ţiganii. Nimeni nu îi adresează o vorbă bună şi el nu are niciodată o zi de sărbătoare. Eu nu voi uita niciodată vorbele unui bătrân al acestei naţiuni, din Şinca veche (Făgăraş) rostite pe patul său de moarte: Eu mor fericit, pentru că eu nu las în urma mea în sclavie nici femee, nici copii.
Când am trăit printre ei am avut mai mult decât ocazia să constat că românul e bun. Cum se înduioşa inima sa când era tratat ca un frate. Oricât de duri ar fi aceşti oameni, eu am putut observa, în cei doi ai pe care i-am petrecut printre ei, trăsături care sigur nu ar fi fost nedemne pentru omul cel mai civilizat. Cât rău au făcut acestei naţiuni ura şi indiferenţa faţă de această naţiune altădată atât de mare şi de strălucitoare. Orice ar fi, naţiunea română are, prin numărul şi dreptul său la stăpânirea ţării, meritele sale proprii."
(geologul german Haquet, despre anii petrecuţi în Transilvania, 1763-1764)

Istorie adevărată

duminică, 22 martie 2009

În ziua de anul nou

3 comentarii:

Faceți căutări pe acest blog

Arhivă blog

Subiecte

Istorie

Citate

Persoane interesate

Istorie adevărată

duminică, 22 martie 2009

În ziua de anul nou

3 comentarii:

Faceți căutări pe acest blog

Arhivă blog

Subiecte

Istorie

Citate

Persoane interesate

Abonați-vă la